Capitalism fără capitaliști, sau taxe fără privați?

Întrebarea din titlu vrea să sintetizeze disputa dintre cei care fac țin neapărat să facă distincție între salariații plătitori de taxe „bune” și alți salariați, numiți „dependenți” de stat. În prima categorie sunt incluși exclusiv salariații întreprinderilor private (omițând cei aproximativ jumătate de milion de PFA și membri ai IF, care sunt tot forme de salarizare). Despre bugetari și salariații întreprinderilor de stat se consideră că nu ar fi autentici contribuitori, pentru că de fapt aceștia și-ar plăti taxele cu bani „răi” (bine că nu-s negri!) proveniți de la stat.

Întrebarea, venită de la sociologului Mircea Kivu, sună așa: de ce un angajat al firmei private care construiește șosele plătite de stat este considerat autentic plătitor de taxe, iar medicul care prestează servicii de sănătate plătite de același stat (în parte, din contribuțiile pacienților) este considerat un „dependent”?

Iată și câteva răspunsuri:

Florin Iaru: În general, acest tip de gîndire vine (o să rîdeți) din comunismul stalinist. Muncitorii și țăranii produceau, iar profesorii și doctorii huzureau. Muște la arat. Îmi place cum se vinde ideea asta frumos ambalată în staniol de dreapta. Ca și cum medicul de la stat nu prestează aceeași muncă, de aceeași valoare cu cel dintr-o policlinică privată.

Acru Vic: În exemplul pe care l-ați folosit nu e nicio diferență între salariatul de stat si salariatul plătit din respectivul contract cu statul. Însă o companie înființată ca privată nu are doar contracte cu statul. Dacă există astfel de firme private, plătite doar din contracte cu statul, sunt extrem de dubioase și asta ca să mă exprim elegant.

Ceea ce “umaniștii” (actori, scriitori, medici, profesori) se încăpățânează să nu înțeleagă (li se pare ca li se neaga importanta activității…) e ca cineva plătit de la buget NU ADUCE bani la buget CHIAR DACĂ își plătește impozitele și contribuțiile.

Chiar și salariatul de la privat, când e plătit de la buget pentru un contract, nu aduce bani ci ia bani din buget. Aceasta diferențiere nu tine cont de importanța socială a muncii (dar nu despre asta era vorba și oricum toti se cred speciali și extrem de importanti).

Anca Lupu Aici trebuie să vă contrazic: salariații societăților comerciale cu acționariat majoritar de stat trăiesc din profitul pe care îl produc sau din proiecte europene (dacă sunt in stare) ori împrumuturi la bănci (pe care le vor plati din banii proprii) deci NICIODATA din bugetul tarii (NU sunt bugetari). Acestea sunt cele ce vor fi băgate în mastodontul Fondul National de Investitii (alaturi de companiile nationale – monopolurile de stat); fond care va aduce bani din piata nu din buget (de aceea sunt atât de dorite de guvern); din păcate banii sunt luati din potentialele investitii ce ar putea dezvoltate de aceste companii profitabile în piață (chiar daca actionariatul este majoritar de stat (intre 51 si 100%). Diferă de regiile autonome (locale, nationale), agentiile de stat etc…

Radu Limpede Provine din marota libertariana ca (cica) nu ar exista Contract Social, ca Statul nu e bun la nimic / inutil. Ca valoarea adăugată e făcuta numai de sectorul privat – legal sau ilegal. In Conturile Nationale apar si serviciile publice.

Sorin Sarba Pe scurt, și unii și alții sunt un rău necesar! În practică, teoria cu privați vs bugetari (asistați sociali) e doar un bun pretext pentru a dezbina oamenii, de cele mai multe ori onești și harnici, și unii și ceilalți!

Calin Goina un bun pretext pentru a dezbina și aduce aderenți. Dacă îmi aduc bine aminte opozitia bugetari vs privati a aparut în discursul public sub Băsescu și sub PDL care-si făceau campanie ca singura forta care se opune ‘comunismului’. Când n-ai nimic de spus, îți inventezi un dușman (evreii, refugiatii, bugetarii) si incerci sa-i faci pe votanti să creadă ca numai tu îi poți apăra de Pericol.

Discuția mi-a adus aminte de o replică a „gânditorului” Ioan Rus de la Cluj, cum că în România s-a dorit capitalism fără capitaliști, adică a fost o perioadă de „haiducie” în care privatizările s-au făcut cum s-au făcut, dar că de acum această stare de fapt (sau de tranziție) a luat sfârșit. Asta dacă tot mergem la sursă, și dacă mai are cineva dubii cu privire la „sursa” banilor privați într-o fostă țară socialistă. Chiar și miliardarii capitaliști recunosc că nu pot spune cinstit cum au făcut primul milion…

Altceva este mai frapant însă: cum banii negri proveniți din orice altă sursă decât de la buget au devenit nu albi, ci galben-aurii, în vreme ce salariul bugetarului va deveni azi-mâine o rușine națională. Bugetarul e azi mai rău ca bișnițarul, și mâine, cine știe, va fi trimis să presteze la vreun Canal, de mână cu „asistatul” care mătură parcurile ca să nu ia banii degeaba. Ce drepturi, ce mafie? Toți care habar n-au de conturi bugetare sau economie (ce vorbim, nici măcar de contabilitate primară!), au ajuns să spele bani cu mintea, făcând din negru, alb!

2 Comments

  1. Radu Avram February 21, 2018
    • Marius Oliviu February 22, 2018

Leave a Reply