Economia RO și virușii ei

Nici până acum 2 luni nu puteam spune că avem o economie prea strălucită: era de fapt una orientată (prea) puternic spre consum, cu 1 milion de locuri de muncă blocate în retail. Europa era în recesiune tehnică de la sfârșitul anului trecut, în timp ce noi estimam timide (dar optimiste) creșteri, plângându-ne de lipsa forței de muncă. Pandemia va determina însă economia României să reducă motoarele şi aşa gripate ale producţiei, va stimula munca de scurtă durată + şomajul şi va pune o presiune suplimentară pe bugetul de stat.

Repornirea industriei va presupune costuri estimate să le depăşească pe cele generate de crizele economice sau dezastrele naturale din ultimele decenii. În cel mai fericit caz, ne vom confrunta cu o repetare a crizei din 2008-2009, dar se poate ajunge la nivelul crizei mondiale din anii `30.

Sigur că am vrea să știm cu toții cât de rea va fi această criză, care este și una economică. Doar că prognozele, inclusiv cea lansată recent de FMI sunt, în vremurile actuale, inutile. Mai multe pe acest subiect aici.

Dacă vrem să ne facem o idee cum va arăta lumea după criza sanitară generată de SARS-CoV-2, ar trebui să ne uităm ce fac liderii americani, germani sau japonezi. N-ar strica să tragem cu ochiul şi pe la vecinii unguri, polonezi sau cehi. Doar două epidemii au fost asemănătoare la scală globală, în istoria noastră recentă: gripa asiatică din 1957 (subtipul H2N2 de virus gripal A, care a ucis 2 milioane de oameni) şi pandemia gripei din Hong Kong (un milion de morți), din 1968.

Impactul lor politic a fost unul minim. Impactul social, aproape nul. Au fost amândouă uitate destul de repede. Nu va fi cazul și acum, mai ales că bugetul de combatere a crizei anunţat până acum la noi este unul pe măsura viziunilor politicienilor români:

…până în 10 miliarde de lei pentru plata șomajului tehnic și maxim 15 miliarde de lei garanții pentru susținerea creditării, și așa costisitoare, a IMM-urilor.

Cam asta e tot, plus ceva bonificații pentru plata taxelor la timp, pentru puținele firme care o mai pot face. Adică un total de vreo 25 de miliarde de lei, vreo 5 miliarde de Euro – sub 3% din PIB, inclusiv banii de la Comisia Europeană (sursa aici). Cu așa sume mici puse la bătaie, viitorul sună trist de tot: exodul celor instruiţi ca şi al celor neinstruiţi va continua.

Un alt lot din cei 14.000 de medici va pleca mai departe către spitalele occidentale, iar zilierii către câmpurile cu căpşuni şi sparanghel, în timp ce companiile româneşti vor fi din ce în ce mai puţine şi mai slăbite. Liderii mai multor asociaţii de afaceri din țară susțin că economia RO are nevoie de o intervenție-șoc de până la 15% din PIB, adică în jur de 30 de miliarde de euro (scrisoarea lor-manifest, aici).

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.