Economia grăbită

Încotro merge economia?

Pe hârtie stăm bine: România ar urma să aibă, anul viitor, cea mai mare creştere economică din Europa (procentual) şi va fi urmată, din acest punct de vedere, de Turcia (3,3%) și Bulgaria (3,2%). Concret, sunt firme din anumite domenii economice care, fără să depună un efort foarte mare, o duc bine (comerțul, de exemplu), fiindcă se potrivesc unor politici economice, sau sunt conduse de oameni care au prins trendul.

Să ai o afacere în România presupune, mai mult decât orice altceva, să fii adaptabil. Într-un mediu impredictibil, inteligența universitară (sau școala economică) nu înseamnă altceva decât o diplomă frumos înrămată din biroul unui manager de succes. Pentru că aceeași diplomă înrămată în sufrageria unui start-up nu valorează nimic, ba poate mai mult îl încurcă pe cel care vrea cu tot dinadinsul să priceapă ceva din mersul economiei.

Nici economia, nici industria românească nu pot satisface în prezent nevoile crescânde ale unei populații cu tot mai mulți bani, pe care nu mai are însă în ce-i investi. Ce va urma? Deja s-au scumpit ouăle și untul, urmează și alte produse alimentare. Așadar, deloc greu de bănuit, o mică inflație e pe drum.

Cât mai poate merge așa?

Asta va aduce cu sine o (altă) scumpire a proprietăților și probabil, odată cu sărbătorile, creșterea cursului leu-euro și leva-euro. Asta deoarece suntem, alături de Bulgaria, singurele ţări din UE care înregistrează deficite comerciale. În relația cu Ungaria avem un deficit comercial de peste 2 miliarde euro – cu alte cuvinte susținem alte economii și permitem crearea de locuri de muncă în alte ţări. Nu la noi.

Asta în vreme ce marile și micile afaceri, deopotrivă, stau pe o grămadă de cash. Sunt nevoite să stea cu lichidități în conturi, ca să-și poată plăti impozitele și costurile tot mai mari de funcționare, altfel nu se pot adapta perioadelor de derută economică. Pentru că tot mai puține companii știu ce fac. Majoritatea navighează în derivă pe apele tulburi a ceea ce numim, cu un eufemism, economia românească.

Această „economie” a înlocuit risipa de resurse dinainte de 1989, dar nu este cu mult mai mult decât o simplă zgârcenie. Tot ce a mai rămas din știința economică este un grafic turmentat, dar deosebit de atent să nu pice în cap.

Leave a Reply