Ce ascunde Revoluția fiscală

După cum aminteam zilele trecute, Revoluția fiscală este deja istorie. Nu în sensul că s-ar fi terminat sau anulat, chiar dacă haosul generat de primele sale măsuri este deja evident, ci pentru că este doar începutul unui lung șir de rectificări, corecții și reparații care, oricum s-ar numi, nu sunt altceva decât dovada unei măsuri pripite.

Care este motivul pentru care au recurs docilele guverne PSD de până acum la această revoluție fiscală cu orice preț? Plimbarea contribuțiilor aduce un plus de 8,5 miliarde de lei la bugetul pe 2018 al fondului de pensii. În 2017 Guvernul a fost forțat să transfere de la bugetul de stat o sumă de 13,5 miliarde de lei pentru a acoperi gaura de la pensii și pentru a putea plăti pensiile actualilor pensionari.

Pentru anul viitor, proiecția este că gaura va fi de „doar” 4,5 miliarde de lei. Apoi, salariații bugetari (cei mai fideli votanți) aveau deja promise prin Legea salarizării majorarea salariilor brute cu 25% de la 1 ianuarie. Prin transferul contribuțiilor la angajat, majorarea va fi de fapt de 4-5%. Inclusiv liderul PSD Liviu Dragnea recunoștea că Legea salarizării nu se poate aplica fără trecerea contribuțiilor la salariați.

De asemenea, Ministerul Finanțelor estima că există în jur de 150.000 de firme din România care nu-și plătesc la timp contribuțiile, iar pentru 2,076 milioane de români salariați acestea erau restante. Aceasta însă e doar o fumigenă, deoarece problema arzătoare pentru Statul român sunt, de fapt, tot pensiile. Pachetul de măsuri al revoluției fiscale prevede și reducerea contribuțiilor la pensiile administrate privat de la 5,1% la 3,7%, tot de la 1 ianuarie 2018.

Suma brută nu se reduce, dar procentul scade din cauza trecerii contribuțiilor la angajat.

Fără reducerea de la 5 la 3,7% (din moment ce angajații suportă contribuții mai mari la fondurile de pensii), Statul ar fi trebuit să vireze mai mulți bani la fondurile de pe Pilonul II. Scăderea procentului nu va duce la scăderea sumelor transferate, doar că banii se vor duce la Pilonul I la care Statul român are acces și din care plătește pensiile actualilor pensionari, astfel că sumele din conturile private ale angajaților de azi scad.

Cum s-a rezolvat problema contractelor part-time pentru care angajatul trebuia să vină cu bani de acasă? Până la urmă, angajatorul este cel care va plăti diferenţa dintre contribuţiile datorate (la nivelul salariului minim brut) şi contribuţiile calculate la nivelul venitului realizat. Dar cum s-a ajuns în această situaţie?

În toamna lui 2017, OUG nr. 4/2017 a introdus în Codul fiscal o prevedere nouă potrivit că­reia, pentru contractele de muncă part-time, baza de impunere pentru stabilirea contribuţiei angajatorului de asigurări sociale (15,8% pentru condiţii nor­male de muncă) şi a contribuţiei anga­jatorului de asigurări sociale de sănătate (5,2%) devenea cel puţin salariul minim pe economie (1.450 de lei).

Sursă foto: b1.ro

Leave a Reply