Antreprenorul de criză

Revoluția fiscală a reușit să mai închidă câteva din puținele firme și firmulițe autohtone care au supraviețut crizei economice. O firmă specializată în înființarea și modificarea online a societăților comerciale (SRL) si persoanelor fizice autorizate (PFA), a publicat acum două luni un portret-robot al antreprenorului român post-criză.

Încercând să-și facă puțină reclamă gratis (după aparții plătite în revistele Capital și Cariere) fetele de la REGnet.ro, care se laudă pe pagina loc cu „peste 700 de firme înființate până în prezent”, au dat publicității profilul antreprenorului ideal, după ce au analizat datele furnizate de cei 1.000 de clienți (sic!) ai firmei.

A rezultat un profil SF-amuzant-interesant, scos de niște supraviețuitoare (bravo lor), curioase probabil să afle cine sunt clienții care le vor călca pragul virtual până la sfârșitul anului, ca să ajungă la cifra rotundă pe care au emis-o. Iată așadar profilul întreprinzătorului wannabe: bărbat între 30 şi 49 de ani, cu firmă ce are ca obiect de activitate producţia de software la comandă sau comerţul online.

Recent, în Cluj, acest Silicon Forest de România, tocmai ce s-a mai închis o firmă de IT. În completarea profilului, trebuie să precizăm că firma era una de web-hosting, iar întreprinzătorul avea atât un Audi Q7 cât și o barcă. Pentru că i s-a tăiat pentru 4 zile curentul, acesta, după numeroase încercări de resuscitare pe cont propriu, și-a mutat serverele în curtea unui fost asociat, sau a unei firme cu care încercase, acum vreo 10 ani, să se asocieze.

IT-iștii și bloggerii care au făcut de 4 zile mâncărimi la degete, compunând cele mai pesimiste scenarii (păi dacă le pică și paginile de Facebook, cine-i mai citește?) au luat noua firmă la refec online: da` e serioasă? Și ce-au descoperit? Cifră de afaceri pe 2016 doar 60.000 euro, un mizilic! Iată, în toată splendoarea ei, gândirea micului întreprinzător român, versiunea de primăvară 2018:

Cele mai multe afaceri sunt legate de realizarea de software la comandă, comerţ clasic, comerţ online, iar apoi diferite tipuri de servicii (publicitate, intermediere, design, etc). În cazul PFA, cele mai multe sunt înfiinţate în domeniul IT. În completare, un mic calcul (bun ca studiu de caz) făcut de clienții vechii firme de hosting, cumpănind dacă să rămână clienții noii firme sau nu:

60.000 euro/an e foarte putin si am sa fac un calcul simplu. Astfel: 60.000 euro/an = 5.000 euro/lună

Din acești 5.000 euro firma trebuie sa plătească:

– curent, internet, contabil, taxe la stat, chirie = 1500 – 2000 euro?
– rămân 3.000 euro brut pt salarii = app 8000 – 9000 lei NET (bani în mână pentru salarii)

Câți oameni poti plati cu acesti bani? (răspuns: 3 = un IT-ist care știe și ceva despre hardware, un om la tichete și un softist care știe să configureze serverele). O parte din cheltuieli probabil că sunt mai mici dacă e o firma de apartament (nu e, are sediul pe Bd. Muncii, vechea platformă industrială a Clujului). Tot ce vreau sa spun ca probabilitatea să se întâmple și cu aceasta firmă ce s-a întâmplat cu alte firme mici este mare.

Iată așadar profilul antreprenorului supraviețuitor: se uită întâi ce rulaj ai, ca un bancher care nu lucrează cu pârliții cu afaceri mici, preferând marii comersanți sau cu corporațiile multinaționale. Care mâine-l vor cumpăra și pe el, înainte să reușească să crească, cât de cât, într-un astfel de mediu „propice” afacerilor.

Leave a Reply