Istoria Revoluției fiscale din România

Ca orice mișcare românească de revoluție, și cea fiscală are întortochelile ei. În plus, are deja și un destul de lung istoric de răzgândiri, corecții și amânări. Ce va urma? Pare imposibil de anticipat, și totuși… haideți să facem înainte un scurt bilanț al etapelor parcurse până acum:

1. Impozitul pe gospodărie: prin aprilie 2017, PSD venea cu ideea angajării a nu mai puțin de 35.000 de consultanți fiscali, plătiți cu 10.000 de lei lunar, care să reducă evaziunea. Prima revoluție fiscală gândită atunci de guvernul Grindeanu le cerea milioanelor de români să se definească drept gospodării, îi încărca de chitanțe, și îi punea să dea piept cu administrațiile Fiscului. Cota unică urma să devină 10% sau chiar 0%, se introducea o nouă taxă, se inventa o replică a medicului de familie și PSD visa de Paște ca românii să fie mai fiscali ca americanii. A rămas pentru Paștele cailor.

2. Modificarea codului fiscal: în noiembrie 2017, se modifica prin Ordonanță de Urgență noul (sic!) Cod fiscal, urmând ca de la 1 ianuarie 2018 toate contribuțiile sociale să treacă de la angajatori în cârca angajaților. Prin plimbarea contribuțiilor, România devenea astfel țara cu cei mai taxați angajați din Europa. După cum anticipam în articolul majorarea care-ți taie ție salariul, abia după ce oamenii vor vedea negru pe alb din fluturașii de salariu că plusul anunțat de guvern este de fapt minus, vor ieși în stradă să protesteze:

Dar atunci, chiar dacă greva ar putea fi generală, s-ar putea să fie și prea frig, și prea târziu.

3. Adoptarea altei Ordonanțe de urgență privind salariile, care încearcă să repare câteva din efectele precedentei Ordonanțe. Premierul Dăncilă, salvat de un dead-line de omologul său din Hong Kong, anunţă „măsuri de echilibrare”: Statul îşi va asuma plata unei părţi din CASS printr-un mecanism simplificat pentru o serie de categorii. E ușor să simplifici după ce ai complicat Legea salarizării și Codul Fiscal.

Iar soluția, după cum este lesne de prevăzut, nu va fi una singură, ci vor fi mai multe: urmează un lung șir de OUG-uri care vor menține impredictibilitatea fiscalității românești. Dar asta înseamnă să-i ții în priză pe privați și în viață pe contabili, și cam la asta se reduce resuscitarea economiei, prin menținerea sa la cotă de avarie, micșorând mereu aceeași cota unică.

Autoritățile și-au făcut însă bine calculele: s-au bazat inclusiv pe criza forței de muncă cu care se confruntă România, care i-a obligat pe șefii de companii să nu reducă salariile, de teama de a nu pierde angajați. Astfel că revoluția a supraviețuit primului mare hop (scăderea salariilor în mediul privat) și se chinuie să repare pe ici pe colo ce a mai stricat. Sursă foto: Adevarul.ro

Leave a Reply