Business as usual

Ce şanse mai au privații, după pandemie, în afară de „solitaire”? Economia e formată, în general, din câteva tipare de companii. Să le enumerăm:

– firmele de tradiție, care își permit o administrare pe stil tradițional, indiferent de ce vremuri vin, pentru că pot menține prețuri premium, cu o marjă mare de profit; rolul lor este să conserve şi să asigure bogaţia proprietarilor;

– sunt apoi cele scalabile, moderne, care vin cu un raport preţ/calitate imbatabil şi se pot astfel extinde, în baza cash-flow-ului; singurul rol al acestor companiilor e să reuşească să sub-existe chiar, asigurând profituri din pix, pentru că acţionarilor le pasă doar de… veniturile speculative.

companiile mijlocii, ce asigură supravieţuirea celor precari, putând veni cu preţuri mizere doar dacă operează în condiţii şi mai mizere decât cele scalabile; sunt primele vizibil conștiente că nu pot supraviețui decât în anumite condiții.

– companiile mici de familie sau microîntreprinderile, care în cel mai bun caz își pot salva proprietarii (sau prelungi agonia acestora) pe 6 luni, nu şi întregul business. Vom  suferi toţi când se vor închide aceste businessuri mici, iar cele ramase vor ridica dramatic prețurile de operare.

Urmează 4 ani de administrarie şi guvernare de dreapta, e clar: austeritate + creşterea economică + antreprenoriat în locul a orice + parteneriat public-privat + ranforsarea proiectului privatizarii serviciilor publice. Pensiile/salariile vor fi numite pomeni, săracii huliţi ca asistaţi social. Dar una peste alta, tot micro-întreprinzătorii, pălmașii și nevoiașii vor susține marile corporații, băncile, politicienii, serviciile și marii funcționari din instituțiile statului…căci ei sunt asistații social.

Masele îi întrețin pe cei de mai sus cu salarii și pensii obscene. De aici vin ajutoarele de stat pentru corporaţii, banii pentru armament, bugetul consolidat la servicii, tot 2,7 la Educaţie şi Cercetare, în fine, fetişul că “nu sunt bani” decât pentru “investiţii”. O ciorbă reîncălzită inventată de Traian Băsescu. O singură voce; foarte puţină democraţie. Desigur, vom mai auzi la câte o răscruce de drum “fără hoție ajungem departe” şi ne vom reaminti că toate-s la locul lor, business as usual – Claudiu Turcuș dixit.

 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.